Christopher Bache, “Spirala Vietii – Reincarnarea si reteaua existentei” II

Suprasufletul

Daca folosim termenul de „suflet” pt. constiinta care aduna si integreaza experienta unei singure reincarnari, termenul „Suprasuflet” este denumirea data constiintei mai mari, care aduna si integreaza experienta vietii mele, dar si a tuturor vietilor care o preced si o urmeaza pe a mea… Suprasufletul este cel care a creat, de fapt, forma care sint eu acum.

Nu eu am ales componentele vietii mele actuale, fiindca personalitatea mea a existat abia dupa ce au fost facute acele alegeri. Iar alegerile au fost facute de „Identitatea mea intreaga”, suma totala a tuturor experientelor acelor existente pe care le-am traversat, existente care merg in trecut pina la orizontul timpului insusi… Cind ne parasim prin „moarte” corpul fizic si ne intoarcem in domeniul spiritual, renuntam la identitatea definita prin „eu” in favoarea identitatii mai cuprinzatoare a Suprasufletului. Aceasta identitate mai mare este alcatuita din toate vietile pe care le-am trait…

In ultima instanta, toate discutiile despre moarte sint inadecvate. Identitatea bazata pe personalitatea actuala nu moare, ci isi pierde atractia hipnotica. In cele din urma, Suprasufletul, prin simpla bogatie a fiintei sale, ne face sa ne distantam de identificarea cu aceasta forma temporara pe care el a adoptat-o in momentul conceperii noastre. Reuniti cu existenta noastra ampla, ne extindem dincolo de identitate cu bucurie, fara regret. Am sosit acasa si putem, in sfirsit, sa lasam poverile pe care le-am purtat atitia ani…

Daca in calitate de Suprasuflet, am atins completitudinea, ne putem intoarce la sursa din care am aparut. Daca nu, va trebui sa ne reintoarcem pe Pamint. Dupa o vreme […] incepem sa ne pregatim pt. reintrarea in existenta fizica. Planificarea vietii urmatoare este realizata cu ajutorul diferitelor fiinte spirituale care au responsabilitatea de a ne calauzi in aceasta sarcina, si cu colaborarea sufletelor care se vor intoarce impreuna cu noi. Lucrind impreuna cu ele, am ales oamenii cu care ne vom reintilni in noua viata, ca si pe aceia care vor intra in viata noastra pt. prima oara. Ne-am ales parintii, statutul socioeconomic si sexul. Am conturat principalele crize si influente care vor aduce experiente noi in viata noastra, astfel incit sa ne putem exersa capacitati pe care nu ni le-am dezvoltat inainte sau sa compensam dezechilibrele deja acumulate. Am ales, de asemenea, daca vom trai ani multi sau putini. Logica acestor alegeri devine impenetrabila o data ce punem pe umeri mantia existentei fizice, dar este o situatie temporara, pt. ca ne vom aduce aminte motivele aflate la baza alegerilor noastre cind vom iesi din viata si ne vom intoarce la Suprasuflet.

Dupa ce am proiectat traseul cu obstacole care exista doar pt. a perfectiona si mai mult fiinta care stim acum ca sintem, se apropie momentul intoarcerii. Dindu-ne ultimul acord pt. cele ce vor urma, incepem sa ne croim drum in urmatoarea viata. Coborim pina in momentul cind renuntam la vastitatea existentei spirituale in favoarea contopirii embrionare intime cu viitoarea noastra mama. Valuri de energie tot mai intensa ne invaluie si ne imping violent pe canalul nasterii, si astfel reintram in lumea fizica, fara sa ne mai aducem aminte de o alta identitate in afara acesteia noi si fara a cunoaste misiunea care ne asteapta. Scoala a reinceput si nu se va termina pina cind nu vom incepe sa urcam inapoi inspre Suprasuflet, peste un numar de zile sau de ani.

Evident prezentind aceasta metafora am simplificat f. mult lucrurile. Naratiunea pe care am creat-o atinge doar punctele esentiale ale procesului ciclic al existentei, si asta, intr-o maniera idealizata. Fara indoiala exista tot atitea modalitati de a intra si de a iesi din existenta fizica citi calatori sint pe drum. Daca unii aleg sa-si planifice urmatoarea viata cu mare atentie, altii probabil ca se arunca neglijent inapoi in viltoarea vietii, mostenind astfel un set mai haotic de circumstante. Diferitele alegeri vor da rezultate diferite. In timp ce unii oameni vor prefera sa-si asume putine riscuri si-si vor aranja viata in consecinta, altii vor fi dispusi sa riste mai mult si-si vor crea conditii mai problematice. Gradele diferite de constientizare a posibilitatilor si scopurilor reincarnarii vor produce rezultate diferite.

Reteaua existentei

Reincarnarea ne vorbeste despre legaturile ce exista in interiorul vietii… Ne aminteste ca, in esenta, sintem fiinte spirituale ale caror contururi pot aparea doar daca privim dincolo de corpul fizic, dincolo de timpul insusi… Sint legaturile noastre cu anumiti oameni, anumite locuri si anumite circumstante… reteaua vietii este o retea energetica aflata la baza celorlalte cauzalitati ale vietii noastre. Este matricea spiritual-cauzala in care este suspendata viata fizica… Reteaua vietii ii include pe toti acei oameni care-si au locul in viata noastra si in a caror viata avem un loc… n-as exista in viata ta si nici tu n-ai exista in viata mea daca atractia karmica n-ar fi reciproca…

O boala imi fura viata picatura cu picatura, un accident de masina ne-a sfarimat familia, si totusi, daca reincarnarea, karma si scenariul karmic sint concepte demne de incredere, intimplarile de acest fel fac parte din programa noastra de studiu. Am ales sa traversam aceste experiente din motive pe care doar noi le putem descoperi. Oricit de misterioase ar parea […] aceste experiente, avem nevoie de ele intr-un fel sau altul. In ele se afla ceva ce putem folosi, caci altfel n-ar apare in viata noastra. Nu e nevoie sa le intelegem semnificatia in raport cu noi la nivel cognitiv, ci sa reactionam la ele cit de profund putem. Provocarea la care sintem supusi consta in a folosi aceste experiente, a extrage din ele ceea ce ne ofera si a le urma, indiferent incotro ne conduc.

Ceva anume din noi insine ne-a adus experientele acestea. Ele contin o cheie ascunsa, ce ne este menita… Se intimpla uneori ca viata sa refuze, pur si simplu, sa ne lase sa mergem inainte asa cum sintem. Ea pune laolalta conditii care ne macina nemilos fostul „eu”. Poate ca nu vom trai suficient ca sa ne vedem copii ajunsi adulti, poate ca nu vom avea parte de marea sansa, poate ca nu vom obtine niciodata acel lucru pe care-l dorim cel mai mult in viata… Uneori, viata ne invata ca sintem mai mult decit credeam doar daca ne refuza ceea ce doream cel mai mult. Sintem mai mult decit dorintele noastre, chiar si decit cele mai pretuite dintre ele… In cele din urma nu conteaza cita suferinta vine in calea noastra […] sentimentul ca ne aflam pe drumul propriu si ca am trecut printr-un test major este inconfundabil.

Cauzalitatile karmice sint variatii pe tema dezvoltarii. Facem alegeri in cadrul unui cimp de probabilitati, iar reteaua reactioneaza… Dar daca incepem sa urmarim cu sinceritate dezvoltarea, ba chiar si numai daca ne-o dorim profund, vom atrage spre noi o ocazie de schimbare si dezvoltare… Se iveste prilejul de a renunta la ceva ce avem in schimbul a ceva nou si, de cele mai multe ori, vedem clar lucrul la care renuntam decit cel pe care-l primim… Renuntarile care ni se vor cere vor deveni tot mai dificile, confruntarile, tot mai complexe, iar rasplata, tot mai mare… Reteaua ne poate aduce oameni, informatii sau oportunitati exact atunci cind avem nevoie, daca sintem dedicati folosirii darurilor ei.

In viata intram cu un scenariu karmic. Sintem inclusi inca de la inceput intr-o retea de relatii. Pe masura ce devenim constienti, incepem sa facem alegeri si, pornind din acel punct, viata noastra devine un dialog dintre alegerile facute si aceasta retea. Dialogul are loc indiferent ca-l constientizam sau nu. Daca sesizam ce se petrece, putem incepe sa profitam mai mult de pe urma feedbackului pe care ni-l ofera reteaua. O data ce incepem sa intelegem regulile jocului, putem juca mai constient.

Reincarnarea ne spune ca viata are drept scop invatarea si ca toate vesmintele vietii noastre sint simple obiecte de recuzita menite sa faciliteze invatarea… Copiii mei sint reali sau boala mea este reala, dar nici unul dintre aceste lucruri nu s-ar afla in viata noastra daca n-ar juca un rol in procesul general al dezvoltarii. Tot ce ne inconjoara aici „jos” are drept scop invatarea. Chiar si „moartea”, care este, poate, cea mai importanta piesa de recuzita.
La asta se refera hindusii cind numesc lumea maya, „iluzie”… Amnezia noastra este atit de deplina cit timp ne aflam aici si devenim atit de preocupati de lectiile individuale de viata, incit aceasta chemare de a ne aminti o alta lume ne pare ridicola… Exista o alta lume – o lume a spiritului, aflata dincolo de timpul liniar. De acolo venim si acolo ne vom intoarce in final. Oricit de mare ar fi universul nostru fizic, cei care si-au amintit mai multe decit noi ne spun ca universul spiritual este si mai vast.

Inteleptii ne spun ca, pt. a participa la acest spectacol mai vast [al lumii spirituale], ajunge sa fim „atenti”. Sa fim „atenti” la ceea ce se petrece chiar in fata noastra si sa alegem cu intelepciune. Sintem exact acolo unde ne este locul. In lumea spirituala unde avem avantajul unor sfetnici intelepti, am ales aceasta viata. Am ales evenimentele care ne-au adus in acest moment din timp, si putem avea incredere in acea decizie. Putem avea incredere in tot ce a fost implicat in ea si in intregul sistem care a facut posibila existenta ei. Nu vom cunoaste niciodata moartea, iar viata poate sa mearga de aici inainte doar spre bine.

Post scriptum

„Experienta este cel mai bun profesor”, spune intelepciunea populara, si cei mai multi dintre noi ar fi de acord ca nu exista lectii invatate mai temeinic decit cele acumulate din experienta personala. Mai presus de toate, trebuie sa stim ca sintem in siguranta, ca nimic nu ne poate desparti pt. totdeauna de izvorul vietii si ca greutatile existentei sint, in ultima instanta, spre binele nostru. Scopul existentei umane este dezvoltarea spirituala. Am ales sa ne nastem pe Pamint ca sa invatam si sa ne dezvoltam… Avem deseori tendinta de a descrie calatoria spirituala din perspectiva etapelor sale ultime, dar, de fapt, fiecare stadiu al dezvoltarii omenesti face parte din evolutia spirituala. Cind oamenii spun ca au adoptat o „cale spirituala”, ei nu fac decit sa descrie momentul in care calea spirituala pe care s-au aflat dintotdeauna a devenit o alegere constienta. Este un punct semnificativ al calatoriei, dar cu siguranta nu punctul ei de pornire… Tematica ultimei etape a calatoriei are de a face cu revendicarea naturii noastre divine esentiale si cu invatarea modului de a combina particularul cu intregul, insa au existat multe alte lectii inainte de aceasta, si niciuna dintre ele n-a fost lipsita de importanta… De fapt, nu avem deloc motive da a crede ca aceasta etapa anume este „ultima etapa”. Dupa toate probabilitatile, nu este decit capitolul actual al unei povesti care se desfasoara de cel putin 15 miliarde de ani si va continua sa se desfasoare cel putin tot atit de mult. Daca a ne revendica natura esentiala divina si a invata cum sa combinam particularul cu intregul constituie un punct de trecere, aflat la mijlocul scenariului existentei fizice, posibilitatile viitorului sint coplesitoare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: