Josette M. Abel, „Omul, Muritor sau Nemuritor?” I

Exista 2 modalitati de a intelege destinul uman:

–  pt. omul neinitiat, incarnarea terestra este toata aventura vietii; este misterul unei existente de citeva decenii, pe care nimeni nu are puterea s-o evite sau s-o modifice;
–  pt. initiat destinul nu este limitat de nastere si de moarte, ci inglobeaza o serie de existente planetare cu incarnari multiple; este un tot viu, supus unor legi inviolabile ce decurg din sferele superioare ale constiintei.

Intradevar destinul omului se bazeaza pe 3 legi care ii explica destul de clar principiul:
* reincarnarea, care ofera un cimp de exercitiu necesar cresterii si trezirii constiintei;
* karma, care determina circumstantele nasterii si natura experientelor necesare fiecarei etape;
* dharma, care ii arata fiecaruia calea justa in functie de situatiile pe care le intilneste si de natura progresului personal.

In ceea ce priveste stiinta de virf [vezi fizica cuantica] care a abandonat incetul cu incetul schemele pur mecaniciste si materialiste admite acum ca orice cercetare teoretica pare sa duca, mai devreme sau mai tirziu, la chestiuni metafizice.

*

Indiferent de vointa noastra, viata umana se desfasoara pe 2 fronturi:
–        cel al personalitatii sau al fiintei existentiale, manifestat, care se mentine, se dezvolta sau esueaza prin identificarea pe care a construit-o;
–        cel al individualitatii sau al fiintei esentiale, interior si profund, prin armonizarea ei mai mult sau mai putin fericita cu legile exterioare.

Omul nu-si poate realiza devenirea, adica nu poate concretiza ce este mai bun in el, decit in masura in care aceasta integrare a fiintei esentiale se exprima in fiinta existentiala. Este deci fundamental sa percepem nivelul cuantic al Naturii si sa observam ca fiecare centimetru cub de spatiu este plin de energie in cantitate aproape infinita, desi mai ales sub forma „virtuala „, cum se spune acum, adica potentiala. De o energie care tine asadar de ceea ce nu este inca manifestat.

Cu atit mai mult cu cit metafizica clarifica incontinuu suprapunerea si interferenta lumilor:
–        lumea manifestata, care reprezinta aspectul mai curind obiectiv al formei, al materiei si al substantei (adica al corpului fizic si al personalitatii) care reflecta ignoranta si suferinta umanitatii;
–        lumea inca nemanifestata, care reprezinta aspectul mai curind subiectiv al spiritului, al esentei, al principiilor (adica al corpului spiritual) ceea ce implica un anumit nivel de cunoastere, nu intr-o lume sau intr-o constiinta transcendentala, ci aici printre noi.

In lumea manifestata, frecventele vibratorii explica diversitatea elementelor, dar fiind departe de perceperea vibratiilor dincolo, chiar dincoace de o anumita frecventa, trebuie sa admitam ca pot exista o multitudine de incorporari a caror realitate ne scapa. Lumea vizibila, a formelor, este proiectia lumii nemanifestate inca, sau a lumii gindurilor, sentimentelor, senzatiilor, instinctelor, cele 2 lumi fiind indisolubil legate.

Desigur am dobindit obiceiul suparator de a ne limita la aparente. Totusi cind omul inchide ochii la vizibil, se manifesta lumina lui proprie care ridicind nivelul constiintei, duce la o alta lume, a carei realitate formata din caldura, lumina, reflexe ale ale unei vieti esentiale, devine atunci indispensabila. De altfel este evident ca universul material studiat de fizica nu este universul intreg, ci mascheaza, arata si lasa sa se intrevada existenta unui alt aspect al lumii, primordial, de natura psihica al constiintei universale.

Sa luam exemplul simbolic al semintei pe care il putem asimila fiintei esentiale a omului. Seminta cu energiile sale ascunse, cu potentialitatea ei inca nemanifestata este originea plantei, care corespunde lumii vizibile si fiintei umane materiale. Pe plan uman este evidenta necesitatea de a trece de la aspectul pur material al cotidianului spre dimensiunea lui mai profunda, indiferent ca se numeste Iubire, Adevar sau Cunoastere.

Astfel vom descoperi treptat ca, dincolo de viata limitata de nastere si moarte, de materie si de manifestare, exista viata eterna facuta din transparenta, din lumina, din potentialitate, asa cum arata celebrul aforism taoist al lui Lao Tse: „treizeci de spite se reunesc in butucul rotii, dar vidul din el da natura rotii. La fel, tocmai din vidul interior vasul facut din argila isi trage utilitatea. ”

Precum yin si yang in taoism, manifestatul si nemanifestatul, realul si imaginarul nu exista decit unul pentru celalalt. Lucrarea pe care omul este dator sa o desavirseasca nu poate consta in abandonarea naturii sale inferioare, ci in transcederea ei spre natura lui superioara, ca notiune a ceea ce apare spre ceea ce transpare. In acest fel putem functiona simultan pe cele 2 planuri, adica puternic inradacinat in cotidian, raminind insa legat de o realitate mai profunda. Numai acest demers permite abordarea dificultatilor existentei prin prisma altor niveluri ale constiintei.

*

In timp ce „a coace” evoca natura, fertilitatea si a ajunge la maturitate sub actiunea caldurii soarelui, maturitatea umana corespunde atit planului biologic prin atingerea capacitatii de procreere, cit si planului psihic corespunzator unei anumite autonomii si atingerii unei stapiniri de sine. In sens spiritual, maturitatea presupune cunoasterea de sine si o luciditate care sa permita depasirea aparentelor si a cerintelor egotice, angajindu-l intr-o cautare personala permanenta care sa-i poata permite sa inteleaga rostul existentei, Iubirea, precum si sa recunoasca si integreze fiinta sa esentiala. Altfel spus este vorba de asocierea aspectului manifestat cu aspectul inca nemanifestat in esenta fiintei umane.

Prin maturitate se desemneaza astfel starea in care omul poarta fructele unei unitati regasite, ale unei calitati a constiintei si ale unei puteri energetice care da acces la acea alta dimensiune, pe care Karlfried Graf Dürckheim o defineste ca „Marea Viata”.

Invers, imaturitatea este o dorinta inconstienta de intoarcere la starea de asistat lipsita de responsabilitate a fetusului. Adult ca aspect exterior, el se complace intr-o lume de vise sau de iluzii, aratindu-se deopotriva temator si voluntar, impulsiv si orgolios. Prins in lumea exterioara prin legaturi subiective la care nu poate sa renunte continua sa oscileze intre resemnare si revolta. Lipsit de principii solide, nu manifesta perseverenta in efort, stabilitate si simt al responsabilitatilor.

Din fericire imaturitatea poate fi depasita prin lucrul asupra sinelui, care consta nu in retragerea din lume pt. a se refugia in viata interioara, ci in incercarea de a fi cit mai prezent posibil in viata zilnica.

Pentru a dobindi maturitatea este nevoie mai ales sa acceptam jocul vietii asa cum este si nu asa cum am vrea sa fie.

*

Corpul astral este replica exacta a corpului fizic, dar inzestrat cu simturi mult mai rafinate decit cele ale corpului eteric (cel al meridianelor energetice). El primeste impresii codificate si inregistrate de corpul eteric si corespunde emotiilor. Impreuna cu mentalul inferior, de care este strins legat, constituie ceea ce religiile desemneaza prin cuvintul SUFLET. Ca un agregat de forte care patrund in constiinta umana sub forma de dorinte, impulsuri, pofte si alte proiectii, determina deopotriva gindurile, actiunile si emotiile. De aceea este considerat si CORP AL DORINTELOR.

*

In virtutea legilor universului moartea unui atom, oricare ar fi el, nu priveste niciodata decit materia si forma care il constituie. Energia si principiul sau esenta care ii dau viata ramine ceea ce erau la baza.

Moartea nu este asadar nimic altceva decit trecerea de la o forma vizibila de existenta la una invizibila, asa cum apa trece de la starea solida de gheata la cea lichida si apoi la cea gazoasa, schimbindu-si doar aparenta.

Omul traieste pt. a muri si moare pt. a renaste pe un plan diferit. Exista o transformare care duce fiintele la viata si o alta care le ia in momentul mortii.

Astfel moartea nu este o disparitie, din contra, este o ascensiune la o forma de transcendenta, de plenitudine existentiala eliberata de constringeri de spatiu si timp, asa cum o recunoaste acum si fizica cuantica.

Exista suferinta, exista durere cumplita cind acela sau aceea pe care il sau o iubim pleaca deoarece nu reusim sa ne asumam pe deplin aceasta idee de moarte ca schimbare a formei de existenta. Propria noastra dificultate de intelegere a planurilor existentiale ne face sa simtim durere la intilnirea cu moartea. Ar trebui sa intelegem ca atunci cind corpul sau spiritul si-au pierdut energiile vitale numai moartea le permite sa-si refaca resursele in planul existential superior.

In momentul mortii corpul eteric se retrage definitiv din corporalitatea materiala. Dar sinele continua sa traiasca in corpul lui astral pina cind forta produsa de emotiile si pasiunile terestre este complet epuizata. Este mecanismul reincarnarilor. Cind toate aceste provocari emotionale sint epuizate sinele se retrage in mentalul superior, asa numita Nirvana a budismului.

In aceasta clipa de cumpana fiecare isi vede viata derulindu-se in cele mai mici detalii, si intelege atunci inlantuirea cauzelor si a efectelor cu care s-a confruntat in viata pe care tocmai o paraseste. In acel moment calatorul dintre lumi se afla pe un plan unde nu mai exista nici trecut, nici viitor si unde totul nu este decit prezentul indivizibil. In acest moment sacru puternice aspiratii spirituale protejeaza sufletul celui care paraseste viata terestra. Dar acest lucru nu este suficient pt. justificarea unei „cainte de ultim moment” caci justitia imuabila a legii karmice nu poate decit sa dea un efect pasager unei cauze pasagere, si restul datoriei va fi raportat la viitoarele existente terestre.

*

In afara invataturilor traditionale din toate culturile, ceea ce stim astazi despre viata dupa moarte se datoreaza unor experiente ale unor cutezatori care au studiat fenomenul de coma profunda. Este ceea ce se numeste NDE (Near Death Experience). Aceste studii  arata ca indiferent de cultura sau religie cei ce trec prin NDE au avut realmente aceeasi experienta a vietii de dupa moarte si a existentei decorporalizate, dar descrierile acestora sunt puternic influentate de fondul religios, de educatia si de credintele personale. Toti spun ca suferinta fizica sau morala dispare in acel moment.

Atunci cind suflarea paraseste corpul, incepe procesul care se continua pe alte planuri. Fara indoiala, faptele observate de medicina corespund numai cu retragerea sufletului. Cind rudele ii inchid ochii celui drag si isi iau ramas bun de la el, sufletul trebuie inca sa treaca prin alte invelisuri dincolo de controlul celui care tocmai trece pragul. Pentru cele mai multe suflete, dezincarnarea este urmata de o stare asemanatoare unui somn lung, in timpul careia uita de amaraciunea incarnarii pt. a se trezi apoi la noua lor existenta in planul superior de constiinta.

In majoritatea cazurilor cei apropiati nu au constiinta ca moartea nu este decit o alta stare de constiinta. Cei plecati nu fac altceva decit sa paraseasca un vesmint pt. a imbraca un altul potrivit cu noua lor existenta.

Ca drum parcurs spre o alta perfectiune, moartea nu atinge de altfel natura noastra reala, eterna si profunda. Ea ne separa numai de corpul fizic in care am trait un timp si pe care aveam deja deprinderea de a-l parasi noaptea, in timpul somnului, asa ca aceasta separare este mult mai putin noua decit ar parea.

Aceasta conceptie reprezinta o enorma schimbare de perspectiva. Caci, daca a muri inseamna a parasi ceea ce ne este drag in aceasta lume, inseamna si a iesi din haosul unei vieti pe care nu am stiut sa o pretuim, pt. a renaste in plenitudinea promisa de toate invataturile filozofice si religioase, sub o forma sau alta.

Sa notam si ca, daca moartea si descompunerea corpului fizic nu ar fi fost dotate cu o putere creatoare, lumea toata ar fi atins de mult o stare de stagnare, chiar de decrepitudine si de secatuire cit se poate de concreta.

Este un adevar pe care il admitem relativ usor atunci cind este vorba de Natura, dar pe care refuzam sa-l aplicam in viata proprie, ca si cum am dori sa ne detasam cu desavirsire de legile universului sau mai simplu, ca si cum acest refuz ar putea sa ii schimbe esenta!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: