Thomas J. Chalko, “Libertatea de a alege” II

Începutul

Imaginaţi-vă Începutul. Începutul tuturor lucrurilor. Nu exista Nimic. Absolut Nimic. Nici spaţiu, nici timp, nici percepţii, nici conştiinţă – nimic. Vă puteţi imagina cu adevarat “Nimic”? (Vidul). Ştiu că vă este greu, dar încercaţi…

Imaginaţi-vă teoretic, ipotetic “Nimicul” absolut care trebuie să fi existat înainte de orice altceva la Început. Începutul tuturor lucrurilor. Încercaţi să vă imaginaţi Nimic-ul  în mintea voastră.

Acum, câte “Nimic-uri” absolute ca acesta pot exista? Dacă spuneţi 2 sau mai multe – nici unul dintre ele nu va mai fi “nimic” – vor fi 2 “ceva-uri” pe care le definiţi şi le distingeţi ca 2 “lucruri” separate. Deci, trebuie să tragem concluzia că, la Început nu putea exista decât un singur “Nimic”. Singularitate. Atunci, întregul Univers trebuie să fie un Proces Singular – nu contează cât de complicat pare pentru noi şi nu contează cât de limitate sunt interpretarea şi percepţia noastră în legătură cu aceste lucruri. Întâmplător, tot ceea ce pot percepe astronomii noştrii în Univers, pare să-şi fi avut originea într-un Singur Punct în Spaţiu – numit de către oamenii noştri de stiinţă Centrul Big Bang-ului. Este o coincidenţă?

Dezvoltarea Intelectului

Să examinăm care sunt condiţiile esenţiale pentru ca intelectul să se poată dezvolta. Este posibil să “înregistrezi” sau să “transmiţi” intelectul de la o fiinţă vie la altă? Dacă ar fi fost aşa – am fi instruit găini şi maimuţe în Universităţi. Poate învăţa o persoană iar ca rezultat, altă persoană să devină mai inteligentă? Nu chiar. Este posibilă dezvoltarea intelectului fără procesul de gândire? Şi mai puţin probabil. Singura condiţie necesară pentru dezvoltarea intelectului pare a fi intenţia Intelectului însuşi. Nimic altceva nu este necesar – numai intenţia de a gândi.

Luând în considerare cele de mai sus, este clar că doar Intelectul se poate dezvolta pe sine însuşi. Nimeni nu ne poate face mai inteligenţi sau mai înţelepţi – numai noi înşine. Nu-i aşa? Deci, proprietatea cheie a intelectului este aceea că se poate dezvolta pe el însuşi în direcţia propriilor sale intenţii.

Acum, încercaţi să vă imaginaţi ce i s-ar întâmpla intelectului , dacă nu ar avea intenţia de a se dezvolta pe sine. Ce i s-ar întâmpla propriului vostru intelect dacă aţi hotărî să nu-l folosiţi deloc? Să presupunem că aţi hotărât să nu gândiţi deloc. Este clar că, în timp, intelectul vostru va decade şi va regresa semnificativ. Deci, intelectul are un motiv pentru a se dezvolta pe sine însuşi. Cea mai bună şi cea mai logică alegere pentru intelect – este de a se dezvolta şi de a se extinde. Altfel el decade şi în cazul extrem el poate chiar înceta să mai existe. Nu este un sentiment plăcut să devii mai inteligent şi învăţat?

Aţi lua în consideraţie alternativa opusă? Aţi putea avea dorinţa de a deveni mai puţin inteligenţi?

Vă rog să păstraţi în minte răspunsurile la întrebările de mai sus – s-ar putea să aveţi nevoie de ele foarte curând.

Unde se află Intelectul?

Care este diferenţa dintre un corp viu şi un corp mort în momentul morţii?

Fiecare organ este exact acelaşi în ambele cazuri. Chiar şi fiecare atom este acelaşi. Deci, care este diferenţa? “Conştiinţa s-a dus” după cum ar spune mulţi experţi. Unde s-a dus? Şi unde se află aceasta de fapt atunci când suntem în viaţă? În mod sigur nu în vreun organ, şi nici măcar în orice atom al corpului nostru – pentru că ei toţi rămân exact la fel în momentul morţii. Organele şi atomii nu “pleacă” nicăieri. Ele rămân aceleaşi, şi doar mai târziu încep să se degradeze. De la acest exemplu simplu, trebuie să admitem că conştiinţa, la fel de bine ca şi intelectul (care este un anumit aspect al conştiinţei), există independent de realitatea materială care este compusă din atomi. Unde se află ele? Încă nu ştim, dar asta nu înseamnă că nu putem să le studiem. În orice caz, este clar că, utilizând tehnologia materială (orice instrument alcătuit din atomi) pentru a studia conştiinţa şi intelectul nu pare a fi cea mai bună idee. Mintea ar trebui să fie instrumentul nostru. S-o folosim.

Originea Intelectului

Am căzut de acord asupra Singularităţii “Nimic-ului” de la Început. De asemeni, am fost de acord că înainte ca Viaţa să-şi înceapă existenţa – trebuie să fi existat un Mare Intelect care s-o proiecteze. Cum a putut să apară un Mare Intelect? Şi-a început existenţa în şi din “Nimic”?

Ei bine, tocmai am descoperit, examinând anumite aspecte privindu-ne pe noi înşine într-unul din capitolele anterioare ale acestei carţi, că intelectul poate şi chiar se dezvoltă pe sine. Aveţi o dovadă a acestui fapt chiar în interiorul propriului vostru intelect. Într-adevăr, când examinaţi sincer şi adânc Sinele vostru – veţi descoperi că intelectul dv. s-a extins el însuşi de la o simplă stare de conştientă, de fapt atât de simplă, încât nici măcar nu v-aţi putea-o aminti în mod conştient. Deci, avem o secvenţă foarte logică. Intelectul s-a dezvoltat prin sine însuşi de la simpla stare de conştienţă – întocmai cum a procedat şi intelectul vostru. Cu alte cuvinte, conştienţa “Vid-ului” s-a autoextins – mai mult decât a făcut-o conştienţa noastră. De aceea este atât de important să ne studiem pe noi înşine – este singura cale de a înţelege Conştiinţa. De  la  conştienţa  –  conştiinţa “fiinţei”, inteligenţa şi intelectul s-au dezvoltat – în întregime prin ele însele şi în ele însele. Nimic altceva nu mai era necesar – numai intenţia Intelectului de a gândi el însuşi – în fiecare stadiu al dezvoltării sale.

Am stabilit deja că una dintre cele mai plăcute şi satisfăcătoare activităţi pentru intelect este de a se dezvolta pe sine însuşi. Astfel, este aproape sigur că, după suficient de multe gânduri, Intelectul a devenit foarte evoluat din şi în “Vid”. Pe lângă plăcerea de a se dezvolta pe sine însuşi, ce alte nevoi esenţiale ale Intelectului Avansat mai putem identifica dincolo de orice îndoială? Ce ar putea satisface Marele Intelect şi Inteligenţa Creatorului Vieţii? Pare imposibil de spus… În orice caz, putem determina nevoile intelectului nostru, nu-i aşa? Haideţi să încercăm să stabilim ce activităţi sunt cele mai satisfăcătoare pentru inteligenţa şi intelectul dv.

Imaginaţi-vă că nu aveţi corp fizic – numai intelect şi inteligenţă. Ce ar fi cel mai plăcut lucru şi cea mai satisfăcătoare activitate pentru intelectul dv.? Activitatea  fundamentală? N-ar fi niciodată plictisitoare, astfel încât v-aţi dori s-o faceţi un timp nedefinit de lung? Este purul adevăr despre voi înşivă. Cu cât înţelegeţi mai bine răspunsul – cu atât vă apropiaţi mai mult de deplina înţelegere a Scopului Întregului Univers. Pentru acest motiv, vă sugerez să vă gândiţi la răspunsul pentru această întrebare, înainte de a continua să citiţi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: