Christina Grof, „Setea de intregire” II

Iertarea nu este datoria noastra morala sau religioasa. Nu este un lucru pe care ceilalti ne pot forta sa-l facem. Si nici nu este obligatorie pentru nimeni si in nici o situatie…

In realitate a fi fortati sa iertam este un lucru dureros si insultator. El demonstreaza lipsa de consideratie si de respect atit pentru validitatea experientei unice a unui individ, cit si pentru sentimentele lui…

Iertarea nu este o modalitate de a ne […] masca durerea, furia, rusinea, vinovatia sau tristetea. Ea nu presupune reprimarea si uitarea, ci dezvaluire si aducere aminte. Nu inseamna a evita realitatea sau a evada din ea, ci a o accepta…

Iertarea nu este in beneficiul celui care ne-a facut rau si nici nu se naste din mila… Iertarea nu este un act incheiat, definitiv […] ci un proces.

Iertam atunci cind sintem in stare, spre binele nostru si numai in momentul in care simtim ca a venit vremea sa facem acest lucru…

Iertarea apare spontan din Sinele profund, uneori cind ne asteptam cel mai putin… Adevarata iertare incepe cu noi insine si radiaza in mod firesc catre exterior. Deoarece vine dintr-un loc situat dincolo de „eu”, ea nu se poate obtine cu resursele logicii si intentionalitatii, specifice sinelui mic. N-o putem forta printr-o atitudine orientata spre scop…

Ce se intimpla cu cei ale caror rani provocate de altii sint atit de profunde, incit iertarea li se pare imposibila? In aceste conditii, trebuie sa acceptam ca nu putem ierta si ca acest lucru este in regula! Chiar daca s-ar putea sa nu fim in stare sa iertam o alta persoana, vindecarea noastra depinde de descoperirea unui loc al compasiunii si iertarii fata de noi insine…

Iertarea este legata de acceptare, iar pentru a ajunge la acceptare este nevoie sa capitulam… La fel ca si capitularea, care este un proces treptat, pe termen lung, iertarea necesita timp… Prin acceptare si capitulare, ajungem la un sentiment de eliberare: eliberarea de trecut [si] de resentimente… Treptat, redescoperim dimensiunile sacre din noi si din jurul nostru, experienta divina a existentei umane.

*

Pe parcursul rutinei zilnice, ne bucuram de perioade in care ne simtim multumiti si in legatura cu lumea. Dar in calea noastra apar si asperitati, capcane sau denivelari. Ce sa facem cu nelinistea atit de familiara pe care o simtim uneori sau cu perioadele in care mintea noastra lucreaza excesiv? Daca facem doi pasi inainte in calatoria noastra, ce se intimpla atunci cind facem un pas inapoi?

–        Trebuie sa ramii in contact constient cu Puterea ta Superioara, cu ajutorul unei practici regulate care include elementele capitularii, acceptarii si iubirii. Fa-ti timp in fiecare zi pentru a te ruga, pentru a medita sau pentru a-ti petrece timpul in aer liber, angajeaza-te in activitati creative sau fa orice lucru care te ajuta sa stabilesti contactul cu Sinele profund… Capituleaza in fiecare zi. Preda-te. Lasa-ti Sinele profund sau Puterea Superioara sa actioneze prin intermediul faptelor tale. Unii maestri spirituali spun ca practica spirituala nu inseamna sa ajungi undeva sau sa acumulezi ceva, ci sa renunti… Accepta ideea ca […] momentele fericite, ca si cele dureroase sint trecatoare. Navigheaza pe valurile schimbarii… Setea noastra de intregire se activeaza atunci cind ne simtim deconectati sau pierdem contactul cu Sinele profund. Ca o parte a practicii tale, invata sa-ti recunosti tinjirile. Ea ne semnaleaza ca trebuie sa ne indepartam de preocuparile noastre de zi cu zi si sa ne reconectam. Inlocuieste incercarile gresite de a-ti potoli setea, care pot sa duca la un comportamnet adictiv, cu unele sanatoase si utile. Chiar daca nu putem simti in mod direct Puterea Superioara, ne putem aduce aminte intotdeauna de prezenta ei!…

–        Invata sa faci diferenta intre izolare si solitudine… Cind viata devine dureroasa, sintem tentati sa ne retragem din nou in izolare. Daca facem acest lucru, ne afundam din nou in neincredere, amaraciune si in iluziile mintii proprii.

Solitudinea este diferita de izolare. Daca izolarea activeaza mintea, singuratatea deschide inima. Este calitatea de a fi singuri cu noi insine, separati de restul lumii, si de a ne bucura de compania noastra… Solitudinea este necesara pe timpul […] perioadelor de regenerare, introspectie si reconectare. Este un refugiu sanatos. Ne rugam, meditam, ne plimbam prin paduri si visam noaptea in solitudine.

–        Accepta ca esti om si ca a fi om inseamna a avea atasamente!.. Gaseste compasiune pentru dilemele si pentru calea pe care ai ales-o. Iarta-te cind ai nevoie de iertare…

*

Relaxindu-ne in curgerea vietii, simtim valuri de seninatate, acceptare si bucurie.

Recuperam cheia Raiului si, in momentul in care deschidem poarta, redescoperim caminul pe care nu stiam ca-l avem. Ne dam seama ca acea cautare inutila, chinuitoare si distructiva a semnificatiei, desfasurata in exterior, a fost o strategie eronata. In tot acest timp am purtat [adinc in sufletul nostru] fara sa stim, toate intrebarile si toate raspunsurile.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: