Phoenixul trezirii Sinelui – schimbarea sistemului de credinţe

Dacă vom observa atent cum funcţionează mintea, mecanismele acesteia vor deveni vizibile şi clare, iar cea mai importantă prezumţie a ei este credinţa sa în trecerea timpului, cu începutul şi sfârşitul pe care le presupune, şi categoriile gândirii, care îi alcătuiesc conţinutul şi îi asigură supravieţuirea; de aceea pentru a supravieţui, trebuie ca eul să creadă în propria sa realitate, precum şi în faptul că posedă o existenţă separată şi independentă.

Ceea ce observăm însă în lumea evenimentelor umane nu e nici bun, nici rău, ci reprezintă numai o expresie a câmpurilor energetice ale conştiinţei, care se exprimă prin intermediul anumitor indivizi în anumite condiţii de spaţiu şi timp. Realizarea faptului că misiunea noastră nu este aceea de a judeca, ci de a înţelege, are darul de a rezolva automat dilemele morale.

Acţiunea de a pune capăt vechilor credinţe şi de a admite adevărul ne duce dincolo de pragul critic al integrităţii. Phoenixul trezirii sinelui se naşte din cenuşa disperării omeneşti. Maica Tereza, spunea că, ”floarea frumoasă de lotus, îşi are rădăcinile în mocirla din fundul iazului”. Eul colectiv al umanităţii este orb în faţa problemei fundamentale care stă la baza propriei sale suferinţe. Credinţa conform căreia problemele care trebuie rezolvate sunt ”exterioare” este una definitorie pentru ”eu”. Problema principală a omului constă în faptul că mintea umană este incapabilă să discearnă adevărul de falsitate.

De-a lungul vieţii noastre, ”eul/sinele” a constituit punctul central al atenţiei şi strădaniei personale, astfel că investiţia emoţională în el a fost enormă, deoarece ”eul” constituie deopotrivă sursa şi obiectul strădaniei noastre, lui atribuindu-i întreaga gamă a sentimentelor, pierderilor, acumulărilor de orice fel, victoriilor sau tragediilor umane. Volumul mare de investiţii pe care le facem în acest ”sine” îl fac să pară valoros pentru a renunţa la el, fiind ancoraţi în el toată viaţa, prin speranţele, aşteptările şi visele noastre, ataşându-ne de el până devine centrul experienţei vieţii însăşi. Numai că, după această investiţie enormă de-o viaţă în ceea ce credem că ar fi sinele nostru real, apare la orizont spectrul morţii, iar această îngrozitoare veste că acest ”eu” este destinat să se sfârşească, pare incredibil de acceptat.

Perspectiva morţii care implică un sfârşit definitiv al acestui ”eu” pare nedreaptă, bizară, ireală sau tragică, ceea ce ne determină să fim înfricoşaţi, fiind puşi în faţa situaţiei de a retrăi întreaga panoplie a emoţiilor încercate pe parcursul vieţii, numai că de această dată din perspectiva morţii.

În realitate, numai ”eul” făurit de noi înşine moare, adevăratul Eu nu moare deloc căci viaţa nu se sfârşeşte, existenţa nu încetează, nu există nici vreun destin oribil, sau tragic căruia să-i punem capăt. Ceea ce trebuie făcut într-o astfel de situaţie este să abandonăm vechea credinţă conform căreia identificarea cu ”eul” este ca şi cum acesta ar fi sinele nostru real. În ciuda acestei renunţări, viaţa noastră în lume nu va fi cu nimic afectată – râdem, umblăm şi mâncăm exact la fel, singura diferenţă fiind aceea că încercăm să ne considerăm corpul ca fiind ”eu”, raportându-ne la el ca la un ”terţ”. Aşadar trebuie să abandonăm credinţa că noi suntem acest ”sine”, să renunţăm la posesia asupra sa şi să înţelegem că această abordare constituie o greşeală, greşeală pe care o facem cu toţii, dar puţini descoperă eroarea şi sunt în stare, sau vor cu adevărat să o corecteze.

Confortul şi siguranţa oferite de identificarea cu micul sine sunt minime în comparaţie cu descoperirea adevăratului Sine. Micul ”eu”  cunoaşte toate tipurile de neajunsuri, căderi, temeri şi suferinţe, dar adevăratul Eu este dincolo de aceste posibilităţi. Micul ”eu” trebuie să poarte povara fricii de moarte, în vreme ce adevăratul Eu este nemuritor şi dincolo de orice spaţiu şi timp.

Ceea ce trebuie înţeles înainte de a putea aprecia valoarea vieţii fizice, chiar şi când o pierdem, este că vom putea adăuga ceva la o experienţă mult mai mare şi mai amplă decât cea pe care o cunoaştem ca fiind experienţa din acest corp fizic. Tot ceea ce trăim acum se adaugă la această cunoaştere mai amplă, astfel încât, chiar atunci când vom înceta să ne concentrăm prin intermediul acestui corp, tot ceea ce am trăit aici va fi o parte din această cunoaştere mai vastă pe care o deţinem, existând o anumită valoare chiar şi în acea experienţă care ne separă de acest corp fizic, experienţă ce nu va fi în zadar.

Viaţa, aşa cum o observăm şi o experimentăm, constituie rezultatul aspectelor intangibile din domeniul invizibilului care îşi găsesc forma şi organizarea pentru a facilita atracţia sau respingerea. Calitatea vieţii nu este determinată de aspectele tangibile, ci de semnificaţia acestora, iar problema omului este aceea că de cele mai multe ori nu înţelege aceste semnificaţii, având nevoie de un volum mare de cuvinte pentru a explica un lucru ce este dincolo de cuvinte. Înţelegerea faptului că nu evenimentele sau realităţile vieţii, ci semnificaţia lor este cea care determină fericirea conduce la experimentarea legaturii subtile cu adevăratul nostru Sine.

Ceea ce este ultim şi etern, dincolo de conştienţă, devine transpersonal prin legătura cu Sinele Suprem. Schimbarea propriilor credinţe că Supremul este dincolo de existenţă sau nonexistenţă, ne va permite să descoperim că înţelegerea sau iluminarea, este condiţia prin care Sinele se transferă de la cele limitate şi materiale către infinit, adevaratul Eu mutându-se din lumea vizibilă în cea invizibilă.

Alegerea ne stă la îndemână, nu se va sfârşi lumea dacă nu ne vom schimba credinţele si multe vieţi se vor sfârşi cu siguranţă, dar nu şi Viaţa însăşi.

Jurnalul de Psihologie Transpersonală Nr.9/2008 –  Psiholog Ilie Marinescu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: