Daniel Meurois-Givaudan, „Bolile karmice – cum sa le recunoastem, cum sa le intelegem, cum sa le vindecam” II

Cap. 6

Experientele mele din acesti ultimi douazeci si cinci de ani mi-au permis, adesea, sa constat ca aceleasi familii de suflete, in sensul cel mai larg al cuvintului, se regasesc de la o existenta la alta, pentru a continua ceea ce nu au apucat sa finalizeze, sau pentru a cicatriza o rana ramasa deschisa…

Numeroasele mele experiente de parasire a corpului imi permit, printre altele, sa afirm ca un bebelus nu este, la drept vorbind, o fiinta chiar atit de „noua” cum ne-am putea imagina. Inainte de a fi un sugar, apoi un copilas, este un suflet in primul rind, o constiinta, cu bagaju sau, cu povestea, cu forta sa, cu obstacolele pe care trebuie sa le depaseasca…

Povestea care ne determina sa coborim din nou intr-un corp de carne este, intotdeauna, povestea unei regasiri. Regasirea unui ansamblu de evenimente si de persoane, dar mai ales, cu SINE. Confruntarea cu noi insine ramine motivul principal in fiecare dintre vieti…

Cu Marianne si Michel ma aflam in fata a doua piese complementare, apartinind unui acelasi puzzle. Dupa doua sau trei sute de ani, formau din nou un cuplu, desigur, cu roluri femeie-barbat inversate dar, totusi, un cuplu, ce se confrunta cu problemele care se creasera intre ei. Jocul continua, cu aceiasi jucatori, avind carti de joc foarte putin diferite…

In ceea ce priveste cuplurile adevarate, adica acelea care sint unite, am remarcat de fiecare data […] ca emanatia fiecaruia se uneste aproape imediat cu a celuilalt. Este o intrepatrundere de energii, care nu le anihileaza aurele, ci creeaza una suplimentara, aura de cuplu, care radiaza o luminozitate, o densitate si o forma extrem de diferite de la un caz la altul…

Ca simbol al feminitatii, sanii devenisera partea cea mai fragila a fiintei sale, cea pe care in mod inconstient ea nici nu o voia.

La multe femei suferind de cancer sau chisturi la sani sau la aparatul genital, am vazut, nu neaparat aceeasi schema, dar un refuz, spaime sau rani ale feminitatii, evident, din motive foarte diferite…

Cap. 7

In realitate, tot ceea ce gindim sau ne imaginam, cu putere si in mod repetat, se inregistreaza undeva. Aceste „filme” sint inregistrate pe suporturi diferite, comparabile, daca imi e ingaduita paralela, cu niste benzi magnetice, de mai buna sau mai slaba calitate…

De fapt, doar legatura cu memoria akashica ne permite sa evitam distorsiunile si sa nu ne ratacim printre tot felul de scenarii imaginare, uneori prea multe. Termenul akashic merita citeva explicatii. Provine din cuvintul sanscrit „akasha”, insemnind substanta universala. El defineste, intr-o oarecare masura, supra lumina, provenita direct din Constiinta divina… sau de la Spiritul Vietii, daca vreti…

Cautarea Adevarului presupune, fara indoiala, o exigenta maxima. Nu este suficient sa fii integru si sa vrei… trebuie sa ai nu numai gustul riscului, ci si loc inlauntrul tau pentru risc.

Daca intelectul nostru ramine incarcat cu niste concepte adinc inradacinate si despre care nu ne dam seama ca sint esentialmente doctrinare, indiferent despre ce domeniu ar fi vorba, exista slabe sanse sa putem face un pas decisiv…

Cind este vorba despre sanatatea si echilibrul unor fiinte umane, e nevoie de multa luciditate si rigoare. Ma refer, aici, la calitatea terapeutilor. Fenomenul de cercetare al existentelor anterioare in scop terapeutic este relativ nou in societatea occidentala. Si a inceput sa suscite un mare interes… dar, acest interes inseamna, adesea, exces, inconstienta, abuz de putere si chiar inselatorie…

In ceea ce ma priveste, imi voi aminti intotdeauna de intilnirea pe care am avut-o, in urma cu ceva vreme, cu un „terapeut”, care voia un schimb de opinii cu mine tocmai pe tema maladiilor karmice. Era un domn ascetic, pe care cu greu reuseai sa-l faci sa zimbeasca. Nu am nimic impotriva ascetismului, caci orice drum are ratiunea sa de a fi si poate prezenta interes, dar, din totdeauna am considerat ca, atunci cind calea aleasa nu imbogateste personalitatea si nu confera un minum de caldura umana si de bunatate in priviri, inseamna ca exista o problema in ceea ce priveste modul in care este traita acea cale…

A cunoaste niste tehnici, nu inseamna ca esti deja terapeut. Pentru asta e nevoie de o multitudine de cunostinte, de practica, de timp si, mai presus de orice, asta cere sa ai mai ales inima. Acest din urma element este, in opinia mea, atit de important, incit nu as ezita sa spun ca ai – sau nu – saminta de terapeut inca de la nastere. La fel ca si pictorul, muzicianul sau actorul, de exemplu. Oricit te-ai familiariza cu o anumita tehnica, tehnica nu te face sa fii artist. Rugaciunea nu te face neaparat mistic si nici cuvintele frumoase nu fac din tine un poet sau un indragostit. Este vorba despre un altceva. Saminta de terapeut se inrudeste cu cea a compasiunii, combinata cu harul. Uneori, poate sa se manifeste tirziu, pe parcursul unei vieti, dar asta pentru ca a stat in stare latenta, asta nu se dobindeste la comanda.

Cap. 10

De ce ne intrebam „de ce?”. Aceasta este de fapt intrebarea referitoare la sensul cel mai important al bolii. Desigur, ma refer aici la acel tip de boala care marcheaza o viata, lasind urme vizibile atit la nivelul corpului, cit si al sufletului.

O suferinta, un handicap, o boala sint traite in civilizatia noastra, in mod invariabil, ca o infringere a individualui in fata vietii. la modul general, s-ar putea spune ca atitudinea noastra in fata dificultatilor si a obstacolelor este fundamental una negativa, defetista, anchilozanta… schimbarea de atitudine reprezinta, adesea, singura portita de iesire valabila in fata unei incercari majore… Doar ridicarea constiintei noastre la un nivel superior ne poate ajuta sa impingem cit mai departe linia orizontului. In aceasta privinta, legea karmei nu mai trebuie perceputa ca ceva ce pedepseste…

Da, orice boala mai serioasa reprezinta o initiere, adica o poarta, o oportunitate de a merge putin mai mult pe calea cunoasterii de sine si a vietii. In fara unui obstacol important, primele intrebari pe care ni le punem sint:

„Ce lectie vrea sa-mi dea Divinul? Asupra carei parti a fiintei mele, inca nedestelenite, vrea sa ma indemne sa-mi indrept atentia?”

Este imperios necesar, cred, sa iesim din eterna schema a greselii ce trebuie platita si a reflexului care consta in a ne inchide in cercul vicios al revoltei, al amaraciunii si al descurajarii…

Eu cred ca adevaratele noastre boli spun, toate, povestea unei eclozari care trebuie sa aiba loc si careia noi ii opunem rezistenta – povestea unui germen care incearca sa sparga invelisul semintei in care traieste. Aparitia si apoi inradacinarea unei suferinte vin, intotdeauna, din rezistenta pe care o opunem unei metamorfoze. Iata de ce, tocmai prin darimarea barierelor noastre se pot contura solutiile.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: