Christopher Bache, “Spirala Vietii – Reincarnarea si reteaua existentei” I

Introducere

Nu-mi vin in minte multe intrebari care sa aiba implicatii la fel de vaste pt. conceptia despre noi insine si despre viata ca intrebarea daca reincarnarea este sau nu reala. Poate ca vad pregnant contrastele pt. ca am ajuns sa accept reincarnarea doar dupa ce am trait si am gindit vreme de multi ani prin prisma a ceea ce acum numesc „perspectiva celui care traieste doar o data”. Reincarnarea nu facea parte din lumea catolica din Sud in care am crescut si nu era luata in serios in lumea academica in care mi-am facut formarea profesionala.

Toti ginditorii pe care i-am studiat – atit religiosi, cit si laici – meditau la enigma existentei pornind de la premisa ca viata este o experienta traversata doar o singura data. Doar dupa ce mi-am incheiat studiile universitare de filosofie a religiilor, am capatat convingerea ca renasterea este o realitate a vietii. Iar cind am inceput sa privesc viata ca pe o experienta repetata, mi s-a deschis in fata o lume f. diferita.

Raspunsul pe care-l dam chestiunii reincarnarii ne determina raspunsul la multe alte intrebari importante. Sa luam, spre ex., problema suferintei. Fiecare dintre noi stie ca lumea ne poate fi facuta tandari de un simplu telefon, o consultatie medicala sau un sofer neglijent. Cum sa reactionam la tragediile aparent inexplicabile, al caror tais patrunde atit de usor in viata noastra, retezind relatii si sfarimindu-ne visurile? Inegalitatile care ne inconjoara sint atit de mari, iar nedreptatile, atit de cumplite, incit pun sub semnul intrebarii orice afirmatie cum ca traim intr-un univers care permite existenta semnificatiei, si cu atit mai putin intr-un univers care ne sustine in cele mai profunde dorinte ale noastre. La suprafata, viata pare cruda si lipsita de compasiune. Pare ca traim la bunul plac al capriciului si al norocului, ca nu avem pic de control asupra sortii noastre.

Litania evenimentelor care ne pot zdrobi viata se repeta pe ecranul TV in fiecare seara… Daca intimplarile tragice de acest fel sint intr-adevar lipsite de semnificatie, atunci viata noastra nu are niciun fel de ordine, iar soarta noastra, niciun fel de logica. Fara ordine, viata este aleatorie si, daca este aleatorie, este tragica… Daca sintem doar niste fiinte fizice complicate, care au ajuns sa existe prin mutatie spontana, atunci, desigur, viata noastra si intimplarile ei nu au semnificatie autentica…

Cind incepem sa privim ritmurile vietii din perspectiva reincarnarii, haosul ce ne inconjoara se transforma intr-o simfonie de o complexitate si o frumusete desavirsita. Temele abordate intr-un secol sint elaborate in urmatorul si incheiate intr-un al treilea. Consecintele alegerilor facute intr-o viata se vad in altele. Totul se conserva, nimic nu se iroseste…

Pretutindeni in jurul nostru vedem succederea legica a cauzei si efectului, insa la nivel existential, viata noastra pare marcata de intimplare. Cauza si efectul ne guverneaza fiziologia si chiar psihismul, dar nu par sa ne guverneze soarta. Asadar, tocmai in aspectul care conteaza cel mai mult pt. noi, ni se refuza ordinea ce ne satureaza lumea inconjuratoare.
Daca asa stau lucrurile, atunci frumusetea unui apus de soare spectaculos este o gluma plina de cruzime, fiindca in ultima instanta viata noastra nu participa la frumusete mai mult decit participa la ordinea care a produs-o…

Potrivit principiului karmei, in viata nu exista cu adevarat intimplari accidentale… Cu cit am trait mai mult prin prisma unei filosofii a reincarnarii, cu atit m-am convins mai mult ca a cunoaste detalii specifice cu privire la vietile anterioare este un lucru neimportant si uneori contraproductiv… Totodata, a sti ca prezentul nostru decurge cu adevarat, intr-un mod semnificativ, din trecut are consecinte importante pt. felul in care ne implicam in viata proprie, asa cum se desfasoara ea…

Investigarea critica a reincarnarii se desfasoara de peste 25 ani [afirmatie facuta in 1990]… Personal, sint de parere ca argumentele in favoarea reincarnarii sint extrem de convingatoare si consider ca majoritatea oamenilor care examineaza cercetarile existente, cu atentie si fara prejudecati, vor ajunge la aceeasi concluzie… [Cu totii avem] nevoie de o viziune asupra vietii care sa incorporeze reincarnarea, pastrind totodata integritatea vietii noastre individuale, asa cum o percepem aici si acum…

Nu am nevoie sa stiu de unde porneste drumul care trece prin fata casei mele, nici incotro se duce, pt. a sti ca este intr-adevar un drum in fata casei mele!

Despre dovezi

Amintirile din vieti anterioare studiate de cercetatori sint de 2 tipuri: amintiri spontane si amintiri evocate. Aceasta inseamna ca ele fie ajung in constiinta spontan, de obicei imediat ce copilul invata sa vorbeasca, fie sint declansate de o anumita tehnica de extindere a constiintei. Fiecare dintre aceste 2 categorii ridica probleme metodologice specifice si aduce un alt tip de dovezi in favoarea reincarnarii.

In toate culturile exista copii care, la scurt timp dupa ce incep sa vorbeasca, incep sa faca referiri la „cealalta viata” a lor intr-un alt loc, cu alti oameni, intr-un alt corp… Doctorul Ian Stevenson este cel mai de seama investigator al acestor copii, iar numeroasele sale carti si articole documenteaza multe astfel de cazuri. Cercetarile lui atente si meticuloase constituie cea mai puternica dovada [de amintiri spontane] de pina acum [1990] in favoarea reincarnarii… Stevenson este profesor de psihiatrie la facultatea de medicina a Universitatii Virginia…

Dintr-o perspectiva reincarnationista existentele noastre anterioare contin „seminte” de experienta care nu au fost fructificate pe deplin in acele vieti – dorinte care nu au fost implinite, conflicte care nu au fost rezolvate, traume incomplet asimilate, ambitii nerealizate. Unul dintre motivele pt. continuarea existentei noastre prin viata actuala este acela de a incheia ceea ce a ramas neterminat in acele vieti. Ca urmare, aceste seminte de incompletitudine constituie adesea tematicile principale ale vietii noastre actuale. Ele ne determina misiunea – problemele, relatiile, bolile si situatiile care ne vor bintui toata viata…

[Exista] un tipar comun ce apare in psihoterapiile care fac uz de explorarea vietilor anterioare, anume, faptul ca problemele tind sa treaca de la o viata la alta. Adica ele se muta adesea dintr-o viata in alta ca un nod ce leaga fire constituite din traume fizice, traume emotionale, anumiti oameni si chiar anumite locuri.

Karma si renasterea

Potrivit filosofiei karmei, evolutia noastra pe parcursul mai multor cicluri de viata este calauzita de interactiunea dintre alegerile facute si trairea consecintelor acestor alegeri. Facem alegeri, apoi traim consecintele rezultate in urma respectivelor optiuni. Intr-un context nou, facem noi alegeri, care determina apoi noi conditii si asa mai departe. Nu este un sistem determinist, fiindca porneste de la propriile noastre alegeri, iar alegerile sint libere intr-un grad mai mic sau mai mare. Potrivit traditiei yoga, toate actiunile noastre lasa in psihism reziduuri… Ele sint asemanatoare cu acele „seminte” amintite, din care rasar toate circumstantele experientei noastre actuale…
A face alegeri si a mosteni consecintele acelor alegeri [este esenta karmei], ne-am ales singuri drumul, pas cu pas, in acest labirint al conditionarii si ni-l putem alege [si] in sens invers, afara din el… Astfel, conceptia ezoterica despre karma este in mare masura o conceptie a „revenirii”. Este o invatatura menita sa ne ajute sa ne desprindem din legaturile incurcate care nu ne reflecta natura profunda…

Esenta cea mai profunda a fiecarei fiinte umane este nimic altceva decit insasi Esenta Divina. Dincolo de diferitele noastre identitati de suprafata, participam cu totii la o singura Identitate Divina… Sintem cu totii cristalizari ale Cimpului Divin. Aparenta de separare, de delimitare este, se spune, o iluzie creata de caracteristicile [materialitatii lumii]… Dintr-o perspectiva spirituala insa, aceasta senzatie de separare este o iluzie. Toate formele de viata sint nu doar interconectate, ci, mai mult, sint manifestarea unei singure realitati… In aceasta identitate nu sintem tu si eu, ci intotdeauna Unul…. Acest adevar nu poate fi invatat de la altii; fiecare dintre noi trebuie sa-l invete singur – prin karma si renastere.

O analogie frecvent folosita pt. aceasta stare paradoxala, in care sintem aparent separati, dar, de fapt, unul singur, este oceanul. Imaginati-va o succesiune de valuri care se deplaseaza pe suprafata oceanului. Sint separate unul de altul si, in acelasi timp, nu sint… Perceperea valurilor ca fiind separate si independente unele de altele este o iluzie a simturilor fizice si contrazice adevarul profund al unitatii. Niciun val nu este separat cu adevarat de ocean, pt. ca oceanul arunca si reabsoarbe fiecare val de la o clipa la alta. Cum toate valurile isi primesc substanta, forma si energia din aceeasi sursa, ele sint pur si simplu manifestari diferite ale aceleiasi realitati.

[Exista] un tipar karmic repetativ. Cel mai adesea, relatiile profunde de iubire isi au originea in vieti anterioare in care cei doi au fost impreuna. Relatia dintre un barbat si o femeie are un potential atit de bogat si, inevitabil, este atit de complexa, incit de obicei are nevoie de mai multe vieti ca sa se dezvolte pe deplin. Cind vedem cupluri coplesitor de indragostite, macinate de conflicte aprige sau sustinute de creativitate reciproca, probabil ca avem in fata perechi de suflete aflate in diferite stadii ale indelungatei calatorii a iubirii lor… In visurile impartasite si proiectele comune, in greutati si in conflicte, in iubire si in ura, familia noastra sufleteasca este construita cu acea persoana cu care lucram in actualul ciclu de viata. Ea ne cunoaste mai bine decit toti ceilalti, ne influenteaza si ne recepteaza mai profund decit ceilalti si este acel om esential in jurul caruia ne construim cele mai importante alegeri de viata…