Universul holografic II

În cartea sa “Universul Holografic”, Michael Talbot discută bazele ştiinţifice ale acestui tip de experienţă mistică. Este o carte importantă şi o recomand călduros tuturor celor interesaţi de aceste lucruri. Dacă teoria este adevărată, noi toţi facem parte din holograma universală, o parte indispensabilă din puzzle-ul cosmic. Întregul cosmos se află în interiorul nostru, nu numai pentru ca suntem parte din holograma universală, ci şi pentru că suntem holografici, prin natura noastră.

Aceasta este într-adevăr una dintre învăţăturile fundamentale ale majorităţii Filozofiilor Perene şi tradiţiilor mistice. Într-un mod inexplicabil, purtăm cosmosul înăuntrul nostru. Explorarea propriei conştiinţe, în cele din urmă, ne conduce în tărâmurile cosmice ale existenţei. Suntem ca banda lui Mobius. Pe o parte a benzii suntem fiinţe umane individualizate, izolate. Totuşi existăm şi pe cealaltă parte a benzii. Acolo suntem parte din întreg. Suntem Unu cu toată viaţa şi întregul cosmos este în interiorul nostru.

Astfel de lucruri par ilogice pentru modul nostru obişnuit de gândire. Dar în stările modificate de conştiinţă, ne adâncim într-o altfel de lume, o lume de un paradox extraordinar.

Am lucrat mult în această zonă a cercetării creierului şi cred că multe din revelaţiile mistice, cum ar fi interconexiunea, sunt declanşate de modificările în starea creierului.

Îmi amintesc de momentul când am început interpretarea EEG-urilor subiecţilor care ascultau Wave Form (o înregistrare pe care am realizat-o în cadrul Cercetării Acustice a Creierului). Multe dintre aceste persoane aveau experienţe profunde neobişnuite, inclusiv senzaţii de plutire, mişcare prin spaţiu şi sentimente de interconexiune. Această parte nu m-a surprins, dar zona unde creierul arată răspunsul era neaşteptată. Era un punct situat în partea de sus a capului. Acesta, mai mult decât oricare altă parte din creier, arăta creşteri mari în frecvenţa theta. Şi acest punct corespundea “chakrăi coroanei” din yoga, care uneori era numită “lotusul cu o mie de petale”. Această chakră este asociată cu stările de conştiinţă transpersonale, sau universale.

Acest lucru m-a intrigat. Şi mi-am petrecut o bună parte din timp în următorii ani, urmărind cum poate fi reprodus în mod consecvent un astfel de răspuns. În cele din urmă am ajuns la concluzia că astfel de răspunsuri fac parte dintr-un tipar mai mare al creierului şi că au legătură cu psihologia şi valorile persoanei. Cu alte cuvinte, în timp ce unele persoane ascultau Wave Form şi traversau universul, altele doar se relaxau. Iar unele adormeau!

Îmi aduc aminte de un incident cu un specialist cardiolog, când a ascultat pentru prima oară Wave Form. Grupul său de prieteni l-au îndemnat să asculte CD-ul, deoarece se gândeau să-l folosească în programul lor de controlare a stresului pacienţilor. Doctorul cel sceptic şi-a pus o pereche de căşti pe urechi şi s-a aşezat mai comod în scaun. El a relatat că iniţial s-a plictisit şi apoi a început să moţăie, dar fără să adoarmă. Apoi a auzit sunetul distinct al unei locomotive. Mirându-se cum se poate ca o locomotivă să fie la el în birou, s-a străduit să deschidă ochii. Spre uimirea sa, sunetul locomotivei era de fapt sunetul sforăitului său!

De fapt, toţi cei care au ascultat Wave Form au demonstrat că CD-ul este foarte eficient în generarea stărilor profund modificate ale minţii, dar conţinutul acestora varia mult de la individ la individ.

O altă parte a misterului, în ceea ce priveşte funcţionarea creierului, mi-a fost dezvăluită când am întâlnit lucrarea recent publicată a lui Andrew Newberg, M.D., autorul cărţii “De ce Dumnezeu nu pleacă”. Folosind instrumente avansate de cercetare neurologică, Dr. Newberg a reuşit să identifice o zonă a creierului care părea să fie crucială în experienţa mistică. El şi asociaţii săi au urmărit activitatea creierului la diferite persoane care meditează. Unii erau mistici creştini, alţii yogini, alţii budişti, etc. Dr. Newberg aduna persoane care meditau, aşa cum alţii colecţionează cartoane cu jucători de baseball. El a dat fiecărui subiect un buton. Când aceştia atingeau cea mai profundă stare de meditaţie cu care erau obişnuiţi, apăsau pe buton.

Acest moment era marcat pe înregistrările în timp real ale activităţii creierului lor, pentru a vedea dacă existau lucruri comune în stările lor mentale. Şi existau. Indiferent de tradiţie, de şcoala spirituală sau metoda de meditaţie folosită, răspundea aceeaşi zona din creier.

Acest punct comun din creier a fost identificat ca zona de orientare. Acest centru neurologic este responsabil de orientarea noastră în spaţiu. Spre exemplu, când mergem într-o cameră, zona de orientare coordonează informaţia senzorială, ajutându-ne să nu ne lovim de lucrurile din cameră. În acest timp, zona de orientare este foarte ocupată cu direcţionarea semnalelor senzoriale. Celulele sale sunt foarte active.

Dar în timpul stărilor de meditaţie, zona de orientare “s-a dus la culcare”! Celulele sale nu mai procesează informaţiile senzoriale. Cu alte cuvinte, nu mai urmăreşte percepţia spaţiului exterior.

Cred că această schimbare radicală din zona de orientare se datorează probabil unei modificări a atenţiei. Prin natura sa, meditaţia este un proces de urmărire a spaţiului interior. Percepţia spaţiului exterior este abandonată. Iar ceea ce rămâne sunt experienţele din însăşi sursa spaţiului interior – mintea.

Am menţionat mai devreme faptul că diferite tradiţii mistice, în mod universal descriu experienţe de interconexiune. Şi astfel de sentimente sunt adesea însoţite de schimbări în spaţiul perceput.

Fenomenul de percepţie a universului holografic (sau interconexiunea mistică) pare să fie intim conectat cu schimbări în spaţiul şi timpul perceput.

De asemenea, în mod uzual, cei care meditează descriu simţământul că timpul se transformă profund în timpul călătoriilor lor interioare. De exemplu, cineva a trăit experienţa naşterii, evoluţiei şi morţii întregului univers, împreună cu senzaţia de timp etern. Când a deschis ochii şi s-a uitat la ceas, trecuseră doar 15 minute.

Există într-adevăr percepţii fascinante neobişnuite, care adesea au loc în perioadele de meditaţie profundă. Şi una dintre ele se referă la inteligenţe neîntrupate, uneori numite fiinţe de energie.

În cultura occidentală, astfel de lucruri sunt considerate fără sens şi într-un fel sunt non-senzoriale. Nu pot fi percepute cu cele cinci simţuri. Mai degrabă sunt percepute direct prin simţurile interne ale minţii.

Multe culturi şi tradiţii spirituale vorbesc despre aceste fiinţe neobişnuite. De exemplu, culturile indigene spun foarte clar că aceste fiinţe sunt reale şi că se poate interacţiona cu ele.

Mulţi creştini cred în îngeri, care sunt şi ei fiinţe de energie. De fapt, de-a lungul anilor, am avut experienţe cu atât de mulţi îngeri, încât îi consider o realitate.

Poate părea că un salt mare de la universul holografic sau de la interconexiune la fiinţele ne-întrupate. Şi, de fapt, se poate experimenta interconexiunea fără să le întâlniţi.

CD-ul Infinite Pool (Piscina infinită)

Dar o fiinţă de energie mi-a apărut într-o zi în meditaţie şi mi-a spus că prin sunet se putea accelera evoluţia creierului holografic.

Această fiinţă de energie s-a dovedit a fi fost un “akul”, o fiinţă cunoscută ca “cel antic” de către alchimiştii egipteni. Aceste fiinţe sunt extrem de evoluate, iar acest “akul” m-a învăţat cum să folosesc în noi moduri structurile de sunete.

Am interacţionat cu fiinţe de energie din numeroase şcoli şi culturi, iar părerea mea este că unele dintre ele au informaţii nepreţuite de împărtăşit celor care sunt dispuşi să asculte. Testul meu de validitate este dacă sugestiile lor au valoare practică sau nu. În cazul acestui “akul” am recunoscut imediat nivelul desăvârşit de cunoaştere demonstrat. După ce am înregistrat programul în toată complexitatea sa, eram şi mai convins că acesta era un lucru extrem de valoros.

Celelalte treisprezece voci sunt ale altui grup de fiinţe cu care lucrez de câţiva ani. Cunoscuţi ca Hathori, ei sunt maeştri ai sunetului şi iubirii. Când i-am întâlnit pentru prima oară, în meditaţie, lucram deja de o decadă în domeniul sunetului. Dar cunoaşterea lor a depăşit-o cu mult pe a mea şi au deschis noi perspective pe care nici măcar nu mi le imaginasem. În ultimii ani grupul meu de mentori a crescut la treisprezece şi celelalte voci pe care le auziţi în înregistrare sunt ei cântând “prin” mine.

Aceste voci creează în interiorul creierului tipare complexe şi stabile de unde. Ca rezultat se creează geometrii extraordinar de complexe, în interiorul acestor tipare stabile de unde. Aceasta este, pentru toate intenţiile şi scopurile, geometrie sacră în acţiune,. Efectele acestor geometrii sunt multidimensionale prin natura lor (asta însemnând că sunt accesate simultan mai multe dimensiuni ale conştiinţei, în funcţie de dezvoltarea şi conştienţa ascultătorului). Este greu de descris, dacă nu îl ascultaţi, dar voi încerca. Imaginaţi-vă că simţiţi în interiorul capului un câmp de geometrie sacră ce oscilează permanent. Câteodată simţiţi un cerc de lumină, câteodată altă formă geometrică. Fiecare punct de pe forma geometrică emite un ton. Pe măsură ce tonurile se activează, zonele corespunzătoare de pe creier, asociate cu acele puncte, sunt activate în moduri foarte neobişnuite.

În plus apare un complex de imagini, ce pare că pluteşte în interiorul capului. Aceste imagini curg din lumea proprie interioară şi sunt expresii fireşti ale conştiinţei multidimensionale.

Cred că dezvoltarea conştiinţei multidimensionale este unul din următorii paşi naturali în evoluţia noastră şi ea poate fi auto-generată. Cu alte cuvinte, nu trebuie să aşteptăm ca alţii să dezvolte această capacitate, putem s-o dobândim singuri. Există un motiv bun pentru a face aceasta – dezvoltarea conştiinţei multidimensionale măreşte atât inteligenţa cât şi creativitatea.

Într-o zonă ezoterică, cultivarea multidimensionalităţii vă permite să “urmăriţi” simultan mai multe stări de conştiinţă. Cunoaşterea ezoterică este dobândită şi folosită mult mai eficient, de o minte ce este capabilă să fie conştientă simultan de mai multe lucruri.

Uneori conştiinţa multidimensională este numită universul holografic, iar portalul către acest univers este prin propriul creier.

Prin această poartă puteţi vizita alte lumi şi puteţi dobândi revelaţii interioare pe care nu vi le-aţi imaginat niciodată ca fiind posibile. Într-adevăr, după ce am experimentat acest program în ultimele şase luni, sunt convins că el se va dovedi a fi o unealtă nepreţuită pentru cei care doresc să acceseze extraordinarele potenţiale al creierului.

Tom Kenyon:   http://tomkenyon.com/trecerea-in-universul-holografic